Malpraxisul medical – medicina mână-n mână cu justiția

Fiind una dintre cele mai sensibile, dar și complexe instituții ale dreptului civil (în general), malpraxisul medical este situat la intersecția dintre știința medicală și respectarea normelor de natură juridică.

Odată cu trecerea timpului, sistemul medical s-a dezvoltat deosebit de mult, fie că discutăm despre instrumentele operatorii (roboți etc), fie despre tehnicile cadrelor medicale, însă odată cu acestea, au apărut și o serie de reglementări mai stricte în ceea ce privește drepturile pacientului.

Ce este malpraxisul medical?

Potrivit art. 653 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, malpraxisul medical reprezintă „eroarea profesională săvârşită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, sanitare şi farmaceutice”.

Practic, legiuitorul vizează tragerea la răspundere a personalului medical în cazul nerespectării  conforme a regulilor stabilite prin actele normative în vigoare ori prin alte regulamente interne.  

Condițiile răspunderii pentru malpraxisul medical

Astfel cum rezultă din dispozițiile art. 653 din Legea nr. 95/2006, pentru a putea fi întrunite condițiile răspunderii civile pentru malpraxis, se impune a discuta despre existența a unor elemente esențiale: existența faptei ilicite în desfășurarea actului medical (eroarea medicală) – prejudiciul suferit de pacient – legătura de cauzalitate dintre fapta medicului și prejudiciul suferit de pacient.

• Fapta ilicită (eroarea medicală)

Conform Legii nr. 95/2006, eroarea poate îmbrăca forma nerespectării standardelor de îngrijire/tratare a pacienților – erori chirugicale (producerea unor leziuni în timpul intervenției), erori de diagnostic (diagnosticarea greșită/incompletă/inexistentă), erori terapeutice (indicarea unui tratament necorespunzător), erori de informare a pacientului ori încălcarea obligației de confidențialitate a medicului.

• Prejudiciul suferit de pacient

Pentru a putea fi în prezența unui veritabil caz de malpraxis medical, este esențial ca pacientul să fi suferit o vătămare reală, care să fi survenit din acțiunea sau inacțiunea medicului în cauză (răspunderea medicului poate fi angajată strict în situația în care există abateri culpabile de la normele profesionale)

Prejudiciul poate fi patrimonial (cheltuieli medicale, cheltuieli de înmormântare, cheltuieli ocazionate cu proceduri ulterioare etc) sau nepatrimonial (suferința fizică și psihică suferită, deteriorarea calității vieții etc).

Dreptul la repararea prejudiciului se naște din momentul în care acesta a fost produs, în conformitate cu dispozițiile art. 1381 Cod civil.

• Vinovăția personalului medical în producerea prejudiciului

În conformitate cu normele Codului Civil, în sarcina medicului se va atrage răspunderea subiectivă, doar în situația în care se va demonstra că cel din urmă a acționat în mod culpabil.

Ce înseamnă asta? Culpa poate echivala cu neglijența în atribuțiile de serviciu (medicul omite culpabil să trateze un pacient, spre exemplu), cu imprudența (medicul acționează fără a lua în prealabil toate măsurile de precauție) ori cu neștiința de a acționa în anumite situații.

• Legătura de cauzalitate

Cel mai important element a fi probat în situațiile de malpraxis medical se rezumă la legătura de cauzalitate dintre fapta medicului și prejudiciul suferit de pacient.

Nu orice faptă provocatoare de prejudicii poate fi catalogată drept malpraxis medical, în special în momentul în care discutăm despre intervenții în cadrul cărora pot surveni diverse efecte adverse/complicații.

O vătămare în urma unei intervenții medicale poate interveni dintr-o pluralitate de cauze, indepedent de culpa medicului (infecții contactate înainte de internarea în spital, nerespectarea conformă a pregătirii postoperatorie etc).

Cea mai utilă probă în evidențierea culpei sau a lipsei acesteia din sarcina medicului constă în expertiza medico-legală, efectuată de o serie de experți autorizați, de regulă prin prisma I.M.L. ori a altor instituții cu atribuții specifice în acest sens.

Cine poate fi tras la răspundere în situația existenței unui caz de malpraxis medical?

În primul rând, conform legii, toate persoanele implicate în actul medical defectuos vor fi trase la răspundere proporțional cu gradul de vinovăție al fiecăruia.

Cel mai des întâlnit „pârât” în situațiile de malpraxis medical este chiar medicul care s-a ocupat de tratarea/operația/procedurile asupra pacientului în cauză, baza legală în vederea atragerii sale la răspundere regăsindu-se în cadrul art. 653 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006.

De asemenea, unitățile sanitare publice/private pot răspunde civil, în calitate de furnizori de servicii medicale, pentru eventuale prejudicii produse în activitatea de prevenție, diagnostic sau tratament, dacă acestea sunt consecința infecțiilor nosocomiale contactate în timpul spitalizării, a defecțiunilor dispozitivelor medicale (care nu au fost în mod conform revizuite și reparate), a folosirii materialelor sanitare ori a altor asemenea substanțe după data lor de expirare, a acceptării echipamentelor sau dispozitivelor medicale fără asigurarea prevăzută de lege ori pot răspunde în solidar pentru faptele ilicite săvârșite de personalul medical angajat în baza unui contract de muncă/colaborare.

Nu în ultimul rând, prin prisma existenței asigurării obligatorii de malpraxis, asiguratorul va suporta o parte din despăgubirile acordate pacientului, în limita plafonului convenit contractual.

Ce instituții poți sesiza în situația în care ai fost victima unui caz de malpraxis medical?

Nu fiecare caz de malpraxis medical se rezolvă în instanță, pacientul având opțiunea „administrativă” de a se adresa autorităților de monitorizare și constatare a situațiilor de malpraxis ori chiar direct instituțiilor medicale în cauză, pentru soluționarea amiabilă și facilă a diferendului.

În situația în care soluționarea amiabilă nu este o variantă viabilă, pacientul prejudiciat are opțiunea de a se adresa instanței de judecată printr-o cerere privind tragerea la răspundere a celor vinovați, respectiv pentru obținerea daunelor pe care acesta le apreciază ca fiind cuvenite.

Într-un proces de malpraxis medical, sarcina probei îi revine de regulă reclamantului (pacientului) care va trebui să demonstreze prin prisma documentelor medicale, a expertizelor ori a oricăror alte probe existente faptul că profesionistul medical a încălcat normele de tratare sau îngrijire a pacientului ori că a săvârșit în mod culpabil o eroare medicală care a provocat în final prejudiciul suferit de către pacient.

Multe procese având ca obiect malpraxisul medical ajung să fie dezbătute nu prin prisma manoperelor medicale per se, ci prin prisma respectării/nerespectării birocrației din cadrul unităților medicale. Din perspectiva personalului medical, absolut orice decizie sau procedură ar adopta cu privire la pacient, aceasta trebuie documentată strict, iar pacientul are dreptul de a fi încunoștiințat cu privire la orice manoperă se efectuează prin raportare la persoana sa.

Concluzie

Fie că privim situația din punctul de vedere al medicului în cauză, fie din perspectiva pacientului prejudiciat, orice proces de malpraxis medical presupune cunoaștere atât medicală, dar și juridică riguroasă din perspectiva drepturilor și a obligațiilor fiecărei părți.

În situația în care te afli într-o situație în care se invocă malpraxisul medical, primul pas pe care trebuie să îl urmezi este solicitarea sfatului avizat al unui avocat, în vederea stabilirii strategiei specifică speței tale.